Cumé n’ombra scur’.

 

La malasort’ alla port’ ha bussat’,

niscun’ la vulev’ fa n’drà

ma cumé gliù cangr’ ha penetrat’

pe putè tutt’ lacerà,

 

cumé n’ombra scur’ ha passat’,

ha sparz’ lutt’ i misèrie,

se né jit’ cum’év’ arrivat’

lassènn’ sangue i macèrie,

 

béjje Poje mé ! mezz’a tutt’ quést’

tu ne n’zi stat’ recapat’,

si tenuta pacà pure tu

senz’ avè fatt’ nisciun’ peccat’.

 

Quand’ l’immaggen’ té so arrivat’,

pe gliù dolore se sém’ disperat’,

tu ne n’pò sapè quant’ lacrem’

pe ti s’hann’ stat’ jettat’,

 

tu maje tutt’ quest’ iv’ méritat’,

pulit’ i ch’ l’anem’ innocènt’,

la faccia té mo è tutta cagnat’

cumè na vot’ n’ n’sarà più nnént’,

 

n’facc’ alla gènd’, a tutti quant’,

se pò legg’ ru dolor’ de stà sort’

i gliù purtém’ mént’ fin’aquand’

ce ru po fa scurdà sol’ la mort’.

 

Antonangeli Luigi.