Nu vule da poète.

E nott' i a stù terrazze
alle frésche bone se sta
senza vedè ru temp’ che passe
i guardà le stélle luccicà

se le guarde fisse fisse
pare ca stann’ a caminà
cumè ttant’ pecherèlle
addù la lune mèzz’ stà.

Jètt' nu sguard' ajjì Paréte
i cale vèrz' Péilatèrre
pe fa nu vule da poète
sènza move ri pej' da n'dèrre,

ri rijj' allégraménte
se métten’ a ccàntà
méntr' arrét’ ajjù Sirènte
na comèt’ v’ a  ffilà,

attorn' annù nu pipristéjje
n’ lla smét' i svulazzà
i ssènt' ri fijj' ca n'Gastéjje
a nnascunnéjje stann'affà,

le luce all' fenéstre
se cumenzen' a smurzà
nu guf' vule basse
passe fischie i se ne va,

sopr' attutt' stì tesore
n'ze fenisce de vulà
all' frésch' a stù terrazze
n'ze fenisce de sugnà.

Antonangeli Liugi.